Numele meu este Constantin Lupescu. M-am născut la data de întâi noiembrie al anului 1958 în comuna Orbeni din județul Bacău. Sunt cu exact treizeci de ani mai tânăr decât Radio România Actualități.
 
Am avut o copilărie dificilă marcată de lipsuri și sărăcie, fiind cel mai mic din cei șapte copii supraviețuitori ai familiei. Colectivizarea, petrecută când eu aveam cinci – șase ani ne-a luat și bruma de pământ din care ne hrăneam ca vitele.
 
Tot ciclul de opt clase primare mi-a fost marcat de foamea îmbrăcată în straie de sărbătoare. În ultimele vacanțe mari am avut șansa să merg la frații sau surorile mele mai mari să le grijesc copiii unde-mi mai puneau burta la cale, cât de cât.
Comuna-Orbeni
Mereu am fost paralel cu evenimentele. În primul an de școală, la serbarea de absolvire am crezut că numai cei premiați cu coroniță trec pe-a doua și m-am dus plângând la mama că am rămas repetent.
 
Totuși, la cinci ani să faci parte din victimele colectivizării e prea mult pentru un copil, lucru care m-a marcat pentru tot restul vieții, cel mai tâmpit sistem de organizare inventat de om de la apariția lui pe pământ, sistem care din păcate ne conduce și astăzi. Are anduranță.
 
Întrucât familia Lupescu a avut reprezentanți în toate războaiele de întregire a neamului (1977, 1918, 1944) unde am cam rămas pe-acolo, ca toți țăranii (talpa țării) Iordache Lupescu a vrut neaparat să mă înscrie la un liceu militar. A avut însă ghinionul de a se prezenta cu dosarul și cu mine de mânuță exact cu o zi mai târziu.
 
Nu mult. O zi.
 
În aceste condiții am fost obligat să urmez a doua lui pasiune, respectiv pădurea, astfel încât în 1979 am absolvit Liceul Silvic din Piatra Neamț.
După ce am muncit toate vacanțele mari ale liceului ca să-l pot termina, mi-am luat singur viața în mâini și hai la Iași, la viticultură, principala pasiune a vieții mele.
 
La fel ca la absolvirea clasei I-a am picat destul de lamentabil, mai rău decât atât în toamnă m-au luat în armată la București, în Ghencea.
 
După perioada de instrucție am avut șansa să beau (accidental) trei înghițituri de formol crezând că-i apă, motiv pentru care am fost clasat pentru un an de zile.
 
A fost cea mai mare rușine din viața tatălui meu, viitorul lui ,,gheneral” se întorcea acasă după trei luni de zile cu valiza de scândură în mână, și aia goală.
facultatea-silvicultura-brasov

Facultatea de Silvicultură, Brașov

În vara următorului an, după ce mă angajasem tâmplar la C.E.P.L. Toplița am fost admis la Facultatea de Silvicultură din Brașov, singura din țară pe acea vreme, după care Am efectuat a doua armată la Sfântu Gheorghe (Vuvuzica, Mihai Viteazu).
 
În 1985 am luat repartiție la Lugoj iar în 1988 eram cel mai tânăr șef birou desfacere din țară.
 
Pe 19 decembrie 1989 am contribuit la declanșarea revoluției din Lugoj.
 
Prima carte am publicat-o abia în iunie 2016, urmată de o a doua în augustul aceluiași an, urmată de treia în iunie 2017.
 
Ce să vă mai spun?
 
,,Scrii când ai ceva de spus”, afirmație făcută de marele nostru Marin Preda.
 
La revedere!                                               Constantin Lupescu